Scopul acestei postari
este sa te opresti putin din ceea ce faci, sa citesti ce scrie aici si apoi sa
iti pui macar o intrebare sau doua despre propria ta existenta, asta daca nu o
faci deja.
Probabil ai undeva
intre 20 si 50 de ani, ai un job stabil sau poate nu, ai familie sau poate nu,
ai bani, masina, casa, prieteni etc. sau poate nu. Ai inteles ideea. Ma adresez
acum celor care au si nu pentru ca as face discriminari, ci pentru ca este mai
greu pentru cei care au cele enumerate mai sus sa realizeze faptul ca le
lipseste ceva important. Te trezesti dimineata, iti duci copiii la scoala, mergi
la munca, muncesti 8 ore sau mai mult, te intorci acasa, esti obosit si
incarcat, poate te si certi putin cu sotul sau sotia din cauza ca nu a aruncat
gunoiul sau ca gasesti o pata pe podea. A doua zi o iei de la capat. Stiti voi,
acestea sunt motive mici care ascund frustrari. Adica, nu poti porni o cearta
cu cineva doar pentru atata lucru, trebuie sa fie ceva dincolo de asta, ceva
din interiorul tau care declanseaza furia. Si stii ce este: un gol. Un gol
din cauza ca daruiesti atat de mult
lumii exterioare, incat uiti de tine.
Aceasta ora pe zi care
te scuteste de vizita la doctori trebuie sa fie petrecuta facand ceva ce iti
place, indiferent cat de neinsemnata este actiunea. Sufletul nostru nu face
judecati de valoare precum face mintea noastra, el se bucura de lucrurile
marunte. Iti place sa-ti faci unghiile? Do it! Iti place sa mergi la sala? Do
it! Iti place sa te uiti la filme, sa asculti muzica, sa citesti ceva, sa stai
cu piciorele pe pereti, sa mananci o prajitura si lista este infinita….fa-o!
Mintea ta, obraznica, o sa-ti zica faptul ca nu ai timp, esti obosit, nu ai chef
si altele. Dar daca nu incepi sa iti acorzi timp tie insuti o sa te trezesti ca
a trecut viata pe langa tine si in tot timpul acesta golul a fost mereu acolo.
Intreaba un batran despre cat de repede crede ca a trecut viata pentru el si
cum se simte in prezent. Dar nu fizic, stim ca majoritatea au dureri si iau pastile,
ci sufleteste. Probabil ar lua pastile si pentru suflet, daca ar exista.
Si daca faci ceea ce
iti place o ora pe zi, o sa incepi sa te relaxezi, in primul rand, mai dispare
din stres si cu mintea si sufletul mai curate, o sa incepi sa iti pui intrebari
despre cine esti (si nu ma refer la numele, cetatenia, functia pe care le ai),
ce scop ai tu in propria viata si o sa te intrebi daca este cazul sa faci o
schimbare. Daca raspunsul este nu, vei continua probabil sa faci ceea ce faci
zilnic, nestingherit. Dar daca raspunsul este da, vor incepe sa apara in calea
ta oameni, carti, informatii, evenimente care te vor ajuta sa iti gasesti
raspunsurile.
Mai devreme sau mai
tarziu, cu totii ajungem acolo, oricat de lenesi am fi in procesul asta
evolutiv. Poate sa dureze o ora, sau poate sa dureze o viata, decizia iti
apartine.
